Rezervele internaționale ale României depășesc 72 miliarde de euro. Rolul aurului și implicațiile strategice în context regional și global

Rezervele internaționale ale României depășesc 72 miliarde de euro – La finalul lunii aprilie 2025, rezervele internaționale ale României au atins un nou prag simbolic. Această acumulare de capital, care include rezerve valutare și de aur, reflectă un efort constant al Băncii Naționale a României (BNR) de a consolida poziția financiară externă a țării. Într-un peisaj geopolitic instabil și într-un context economic regional dinamic, nivelul și structura acestor rezerve devin nu doar un indicator economic, ci și o expresie a capacității de reziliență a statului român.

Evoluția recentă a rezervelor: creștere moderată, dar constantă

Conform datelor publicate de BNR, la 30 aprilie 2025, rezervele valutare se situau la 62,41 miliarde de euro, în creștere față de 61,99 miliarde de euro înregistrate la finalul lunii martie. În ceea ce privește rezerva de aur, aceasta a rămas constantă ca volum – 103,6 tone – dar a înregistrat o valoare estimată la 9,61 miliarde de euro, în funcție de evoluțiile prețurilor internaționale.

În total, rezervele internaționale (valute plus aur) ale României au atins pragul de 72,02 miliarde euro. Plățile scadente în luna mai 2025 pentru datoria publică denominată în valută se ridică la 436 milioane de euro, conform Ministerului Finanțelor.

Verificări anuale la Londra: aurul românesc sub control strict

Rezervele de aur ale României sunt gestionate cu rigurozitate. Aproximativ 61,2 tone din totalul de 103,6 tone sunt păstrate în custodie la Banca Angliei. Oficialii BNR au precizat pentru HotNews că „anual, o echipă de auditori verifică existența fizică a aurului din rezerva României. Merg în subsolurile Bank of England, pipăie aurul, îl cântăresc, verifică puritatea și fac un raport”.

Aceste măsuri de audit conferă o garanție suplimentară asupra credibilității și transparenței administrării rezervei strategice de aur. În plus, practica este în linie cu normele internaționale privind custodia metalelor prețioase.

Lecțiile trecutului: de la vârful istoric la pierderile din perioada postbelică

Istoria rezervelor de aur ale României este marcată de episoade dramatice. În 1944, România deținea un record absolut: circa 244 de tone de aur, mai mult decât dublul cantității actuale. Aceste rezerve erau distribuite în seifuri ale băncilor centrale din Anglia, Franța, Elveția, Olanda, Belgia și SUA.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a explicat că „în 1915 stocul de aur al României ajunsese la 64 tone, iar în anul următor s-a dublat, atingând 143 tone”. Această creștere a fost alimentată de politicile fiscale din perioada neutralității, când taxele de export la cereale erau plătite în aur de importatori. România, fiind neutră, vindea și Germaniei, și Rusiei – iar rezerva creștea.

Tot Isărescu a detaliat și căderea postbelică: „circa 96 de tone de aur a fost mutat odată cu Tezaurul în URSS, fără ca cineva să se gândească că noii noștri ‘aliați’ ne vor trage o țeapă uriașă”. Alte zeci de tone s-au pierdut prin plata importurilor și achiziția de armament în perioada comunistă. „A existat acel principiu al lui Petru Groza exprimat public că decât să flămânzească un popor, mai bine renunțăm la aur”, spune guvernatorul.

Comparativ regional: Ungaria, Polonia și Turcia în fruntea regiunii

Într-un context regional, România pierde teren. Banca Națională a Ungariei a achiziționat 14,5 tone de aur la finalul lunii septembrie 2024, devenind pentru prima dată în istoria recentă țara cu rezerve de aur mai mari decât România. Polonia, Turcia, Serbia, dar și state non-UE precum China, India și Singapore își măresc constant stocurile de aur.

Conform datelor oficiale, România ocupă locul 39 la nivel global și locul 6 în Europa de Est în ceea ce privește rezervele de aur. Aproximativ 59% din aurul României este păstrat la Banca Angliei.

Țări fără rezerve de aur: motivații pragmatice, dar riscuri asumate

Nu toate statele văd aurul ca pe un activ strategic. Norvegia, Canada și Croația sunt printre cele mai dezvoltate economii care nu dețin deloc aur în rezerve. Norges Bank a vândut întreaga rezervă de aur, cu excepția a șapte lingouri pentru expoziții. Canada, la rândul său, a renunțat complet la deținerile de aur din 1980, considerând că „lingourile de aur nu sunt considerate lichide […] și pot implica costuri semnificative pentru transportul și depozitarea în siguranță”.

Croația a adoptat o logică asemănătoare, justificând vânzarea aurului prin volatilitatea pieței și lipsa de randament predictibil.

Politica BNR: prudență și stabilitate monetară

România nu a mai achiziționat aur din 2002. BNR și-a orientat strategia către menținerea stabilității cursului leu-euro, fără a urmări în mod direct întărirea valorii leului. Aurul rămâne, în viziunea instituției, un activ de siguranță – păstrat pentru situații de urgență, susținerea politicii monetare și ancorarea încrederii în moneda națională.

Citește și: Site-uri oficiale clonate în campanii de dezinformare cu posibile legături rusești. Strategii sofisticate de manipulare, activate înainte de alegeri

Într-o lume marcată de instabilitate geopolitică și presiuni economice multiple, rezervele internaționale ale unei țări nu sunt doar o expresie contabilă, ci o declarație strategică. România a reușit să depășească pragul de 72 miliarde de euro în rezerve internaționale – un semn clar de prudență fiscală și gestionare riguroasă. Totuși, stagnarea în ceea ce privește rezervele de aur, în timp ce vecini precum Ungaria sau Polonia avansează, ridică întrebări privind rolul strategic al metalului galben în arhitectura economică viitoare. Cu o istorie marcată de acumulări spectaculoase și pierderi dureroase, aurul rămâne un simbol al încrederii – dar și un test de viziune pentru politica economică a oricărui stat.

Sursă foto: Dreamstime.com