Bjoern Seibert Strategul discret care ține frâiele Comisiei Europene

În umbra Ursulei von der Leyen, Bjoern Seibert conduce cu o eficiență imperturbabilă o birocrație europeană vastă și complexă, alimentând totodată temeri privind o concentrare excesivă a puterii.

Omul din spatele deciziilor-cheie de la Bruxelles

Bjoern Seibert  – Considerat de mulți lideri și oficiali europeni drept figura centrală a Comisiei Europene, Seibert este cel care, potrivit numeroaselor surse, deține adevărata putere în executivul european. În calitate de șef de cabinet al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Seibert controlează o rețea administrativă de aproximativ 32.000 de angajați, influențând deopotrivă activitatea parlamentară, social media și numirile de personal la nivel mediu.

Deși numele său rămâne relativ necunoscut în afara cercurilor politice, influența sa este recunoscută și chiar lăudată. „Este incredibil de influent”, a spus Phil Gordon, fost consilier pentru securitate națională al Kamalei Harris. Mujtaba Rahman de la Eurasia Group îl numește „de departe cel mai puternic oficial din Bruxelles”.

Din umbră în centrul atenției

Seibert, în vârstă de 45 de ani, este perceput de mulți ca fiind un operator meticulos și eficient, cu un stil de lucru neobosit. Relația sa profesională cu Ursula von der Leyen, începută în perioada în care aceasta era ministru al apărării în Germania, a evoluat într-un parteneriat strategic care domină structurile europene.

Totuși, influența sa crescândă nu a trecut neobservată. Criticii avertizează asupra unei centralizări excesive a puterii, alimentată de controlul său asupra deciziilor și comunicării din cadrul Comisiei. Michel Barnier, fost negociator pentru Brexit, a denunțat o „derivă autoritară”, reflectată și în temerile exprimate de angajați și diplomați care preferă anonimatul din cauza fricii de represalii.

Un stil de conducere contestat

Seibert este adesea asociat cu tendințele conservatoare germane dominante în Bruxelles. O serie de decizii controversate, precum susținerea unui conservator german într-o poziție-cheie, au generat reacții politice negative. Relația sa cu administrația Biden a fost considerată un atu, însă în contextul noii administrații Trump, această conexiune s-a dovedit a fi o vulnerabilitate. „O mare parte din puterea sa provenea din legătura directă cu Casa Albă… Totul trebuie reconstruit”, a explicat un fost funcționar european.

Deși unii oficiali ai Comisiei contestă această perspectivă, insistând asupra menținerii contactelor regulate cu administrația americană, natura relațiilor transatlantice a fost redefinită.

Un portret public învăluit în tăcere

Foarte puține informații personale despre Seibert sunt disponibile. Absolvent al Universității Erfurt, cu stagii la MIT și alte instituții americane, acesta a impresionat prin dedicație și disciplină în Ministerul german al Apărării, unde a urcat rapid în ierarhie datorită capacității sale de lucru.

Un episod marcant din cariera sa a fost ancheta parlamentară germană din 2019, în cadrul căreia Seibert a fost chemat să răspundă întrebărilor privind atribuirea de contracte. Răspunsurile sale – „nu-mi amintesc nimic, absolut nimic” – au rămas notabile pentru lipsa totală de clarificări.

Arhitectul confirmării Ursulei von der Leyen

Un moment esențial pentru ascensiunea tandemului von der Leyen-Seibert a fost obținerea majorității necesare în Parlamentul European în 2019. În lipsa sprijinului tradițional, Seibert a construit o majoritate prin contacte cu populiștii de dreapta, un gest pragmatic care a consolidat poziția președintei Comisiei.

Pe durata pandemiei, cei doi au folosit criza sanitară ca prilej pentru a centraliza puterea decizională în privința contractelor pentru vaccinuri. Deși oficial negocierile au fost atribuite Sandrei Gallina, potrivit mai multor surse, Seibert și von der Leyen au condus procesul. Ulterior, în scandalul „Pfizergate”, von der Leyen a fost criticată pentru lipsa de transparență, iar unii foști oficiali au indicat că vina reală aparține lui Seibert: „El este motivul pentru greșelile monumentale comise de președintele său”.

Gestionarea influenței în era Trump

Relațiile cu administrația Trump au fost marcate de prudență. Absența unor interacțiuni directe în primele luni de mandat ale președintelui american a impus o strategie europeană de evitare a iritării Washingtonului. Potrivit unui fost oficial european, „toate acestea se datorează fricii: frica de a ofensa americanii”.

Totuși, surse din Comisie susțin că Seibert a menținut contacte regulate cu membrii administrației Trump, iar unele vizite la Washington au continuat, chiar dacă relațiile privilegiate cu Casa Albă au fost vizibil diminuate.

Un om greu de contrazis

Seibert, adesea descris drept un „ucigaș tăcut”, este implicat direct în numirile din cadrul Comisiei și rareori acceptă să fie contrazis. Controlul asupra listei comisarilor, verificarea numirilor din cabinete și centralizarea deciziilor sunt toate aspecte ale stilului său de lucru. „El nu lasă nimic la voia întâmplării”, spune un oficial al Comisiei.

Această concentrare a deciziilor duce însă la blocaje și frustrări. Întârzierea restructurării secretariatului general al Comisiei cu trei luni a fost atribuită exclusiv lipsei de timp a lui Seibert de a analiza documentele.

Reacții din interiorul Comisiei

Decizia controversată de a-l numi pe Markus Pieper ca trimis al UE pentru IMM-uri a fost un alt episod care a ridicat semne de întrebare. Deși Pieper era mai puțin bine cotat decât două candidate, Seibert a afirmat că nu avea „niciun fel de flexibilitate” în această chestiune. Reacția negativă a forțat retragerea nominalizării și a fost percepută ca un eșec politic major.

În cadrul noii Comisii formate după realegerea Ursulei von der Leyen în 2024, Seibert a fost responsabil de negocierea cu liderii politici și de aprobarea fiecărei propuneri de numire, demonstrând din nou o abordare centralizată și inflexibilă. „Nu este obișnuit să fie contrazis în acest sens”, a remarcat un înalt funcționar parlamentar.

Unde se oprește puterea?

Ascensiunea lui Bjoern Seibert reflectă atât necesitatea unui management ferm într-o instituție complexă, cât și riscurile unei structuri excesiv de ierarhizate. Admirat pentru eficiența sa, dar criticat pentru tendințele autoritare, Seibert personifică dilema conducerii moderne în Uniunea Europeană: între rezultate rapide și un proces democratic inclusiv.

Citește și: Trump lansează un ultimatum Rusiei: arme pentru Ucraina și amenințarea cu sancțiuni secundare

Cu relațiile transatlantice în reconstrucție și un nou mandat în față, influența sa va fi esențială pentru direcția pe care o va urma Comisia Europeană. Rămâne de văzut dacă modelul său de conducere – fie cum vreau eu, fie deloc – va fi sustenabil pe termen lung într-o Europă a pluralismului și transparenței.

Sursă foto: EPA